Bunica mea

Ȋn ograda bunicii mult eu m-am distrat
Pe prispa ei multe ore-am stat
Poveștile ei le-am ascultat cu dor
Cȃnd o amintesc , ma trece un fior

De cȃnd a plecat,sã vinã spre mine
Nu a mai ajuns, oare de ce Doamne ?
Prea devreme ai vrut-o la tine
Ca toţi cei buni , spre nemurire.

Ea m-a crescut de cȃnd eram in fașã
De toate m-a ferit și multe m-a învaţat
Mi-a zis in viaţã sã nu fiu lașã
Sã cred in ce e bine și sã fug de necurat.

Amintirea ei e prezentã-n mintea mea
Şi aștept sã vinã, o zi de ziua mea,
Sã fiu fericitã și sã o strȃng în braţe
Şi sã o implor sã nu mã mai lase !

Codrina